Regrete pentru trecut...

Stateam in fata pietrei funerare a familiei mele. Nu-mi venea sa cred ca trecuse aproape 6 secole de cand eram vampiroaica si nu am putut sa ucid tot varcolaci.
- Mi-e dor de voi, mami, tati, le spun eu si o lacrima aluneca din ochii mei de un verde-crud.

Lacrimile cadeau incet pe marmura rece,stateam in genuchi in fata unui mormant privind luna plina care parca imi vrajea ochii.

Ma uit la crini imperiali cum stateau de straza la mormantul parintilor mei. Am oftat obosita si zgomotos, apoi m-am intors, pornind spre casa, dar nu inainte de a-mi trage putin fusta in jos. Cine naiba m-a pus sa vin imbracata in fusta si o bluza cu decolteu si in picioare pantofi, nu stiu. Trec pe langa un mormant si o vad pe Elizabeth cu m plangea.
- Esti bine? O intreb ingrijorata.

Mi'am stears lacrimile si mam ridicat.-Hey yoSel pai sunt bine nu am nimic sunt intacta.am spus eu cu acelasi zambet copilaros pe care il purtam mereu ca masca pentru interior